DULCE RUSESC

Nu cindva demult, am mincat intr-o statiune de la munte un desert care m-a impresionat, aviz amatorilor de ALUNE DE PADURE! Si astazi m-am gindit sa incerc sa il fac si asta mi-a iesit! este vorba despre o prajitura crocanta la exterior si in acelasi timp foarte pufoasa in mijloc. Se face din 2 foi de bezele si crema de alune de padure.

INGREDIENTE:

FOILE DE BEZELE: 6 albusuri, 6 linguri de zahar (sau mai mult, dupa gust) - se bat pina se obtine o spuma care nu cade de pe tel, eventual se pune pe baie-marin. De aici se imparte in 2 (pentru foi) si se fac pe rind foile la cuptor, de aproape 1,5 cm de grosime, in tava pe hirtie de cuptor. Cuptorul se pune la 80-100 grade si se tin vreo 3-4 ore, pina se fac crocante, aveti grija sa nu se faca maro inchis. Se scot si se lasa la racit.

CREMA: 1 plic budinca de vanilie, 4 linguri de zahar, 500 ml lapte, 100 g unt, 100 g alune de padure macinate - se pune la fiert o parte din lapte cu 2 linguri de zahar, separat de amesteca praful de la budinca cu laptele ramas (100 ml) care se adauga in craticioara si se fierbe la foc mic pina se ingroasa, se poate pune si lingura de amidon alimentar pentru o mai mare consistenta. Se raceste la temperatura camerei. Intr-un bol de amesteca untul cu 2 linguri de zahar, cind s-a racit budinca se amesteca cu untul si apoi cu alunele de padure macinate. Budinca de vanilie se poate face si dupa metoda traditionala, dar din comoditate eu am ales praful la plic. Pentru cei care nu prefera alunele de padure se poate face cu nuci, fistic, arahide, migdale.

Se pune ca baza o foaie de bezea, apoi un strat de 1,5-2 cm de crema si se acopera ce cealalta foaie, se pudreaza cu zahar glacé, dupa preferinta. Se pastreaza la frigider.

Astept imbunatariri la reteta si idei noi.

Eu recomand sa se consume cu vin rosu. Este delicioasa!

CU MAMI SI TATI PRIN PARC

Vestitorul Primaverii

Cu pasi timizi se arata primele zile ale primaverii in ghiveciul din balconasul meu...O frumosa surpriza in mijlocului lui februarie, cind, dupa 2 luni si ceva de zile pierdusem speranta ca au sa rasara. Sint asa de gingasi si abia astept sa infloreasca. Un cadou frumos de Valentine's Day. Si ca nu treaca ziua fara un mic "festin" am pregatit ceva repede si usor de mincare. Nu aveam nici o intentie a sarbatori, dar ce sa ii fac? cu asa surpriza mi-am zis sa incrpoesc ceva de-ale gurii si m-am gindit la o salata boef, supica si un aperitiv rece si bineinteles un tortuletz usor de preparat, nu prea aveam chef sa maninc "carnuri" si uite cum mi-au iesit:

Supa cu fundite - e cu ceea ce ramine dupa ce se fierb legumele pentru salata boef, mie imi place foarte mult, e foarte consistenta si pe deasupra are si multe, multe vitamine.

Salata boef - m-am gindit sa ii dau o prezentare, asa ca am umplut citeva cosulete din foi-etaj si ce a ramas am lasat-o intr-un castronel.
Chec aperitiv - compozitia este aceeasi ca la pandispan (fara zahar): 5 oua, 5 linguri de faina, 1/2 plic praf de copt si un vf de cutit de sare - albusurile se bat spuma, se adauga pe rind galbenusurile si faina se spulbera mestecind usor, dupa care se adauga sunca de york, masline verzi, negre taiate cubulete si cascaval ras si se da la cuptor 15 minute, se incearca cu scobitoarea sa ramina uscata.

Tort de fructe cu frisca: blatul este acelasi ca la pandispan cind se raceste se taie in doua si se insiropeaza cu sirop de zahar, rom si coaja sau cu zeama de la compot, se face crema dintr-un plic de budinca de vanile si se acopera foaia de la baza peste care se pun fructele taiate feliute, dupa preferinta fiecaruia. Eu am pus kiwi, banana si o portocala. Se acopera cu cealalta jumatate si se orneaza cu frisca, eu am ales sa fac un desen "infantil".

CADOUL, DURERE DE CAP

Ha, ha, ha... am spune multi citind acest titlu, dar nu v-ati intrebat niciodata "ce sa ii cumpar?" si uite asa ma chinui eu de vreo citeva saptamini sa iau CEVA si acest CEVA este lucrul cel mai complicat, nu reusesc sa il gasesc, exemple sint multe, dar nu este ceea ce mi-ar place, mereu gasesc cite o hiba. Zici o pijama, dar are atitea, un pulovar, dar la ce ii trebuie ca vine primavara, o jucarie de plus, nu are nici o semnificatie, la o anumita virsta, un portofel, tocmai i-am dat unul, fotbal nu joaca si nu ii place, un sfirsit de saptamina la un hotel, asta a fost in vara, scule de mestesugarit i-a adus Mosu'...si sa nu zici ca nu e complicat, te doare capul, sigur. A trecut moda cestilor personalizate, a cartilor si pina la urma ce sa cumpar? Gata! Evrika! Am sa ii fac prajituri multe si torturi, dar parca lipseste CEVA invelit in hirtie colorata cu o panglica, nu? Toti sintem copii si vrem sa eliberam micuta surpriza de ziua de nastere si uite asa stai si te rogi la Domnul sa iti lumineze mintea pentru a face fericit pe cel ce iti sta alaturi, dar intr-un moment de luciditate iti spui ca la ce ii trebuie un cadou cind cel mai frumos cadou este sa il faci sa fie fericit, sa se simta iubit si sa se trezeasca in fiecare dimineata cu bucurie in suflet, sa simta ca fiecare masa de seara e ca cina de Craciun si ca toate zilele petrecute alaturi de tine sint cele mai frumoase din viata lui......Asa ca ii voi cumpara un set de baterii pentru masinuta lui bebe, in cinstea celor citeva saptamini de dureri de cap.

A fost o incercare

Fiind noua in lumea bloggerilor, cool man, fac incercari, care si mai de care mai nereusite, dar incetul cu incetul am sa invat sa fiu o fetita "friendly with the net", caci il cam enervez, mai face omul gafe, nu are importanta virsta, important e sa ai initiativa, asa cum fac eu, incercind sa pun o melodie pe blog, dar nu stiu cum se face, cind s-o trezi sor-mea am s-o rog pe ea sa ma ajute.
Si cum am spus, sint noua, drept pentru care m-am pus singura in urmarirea propriului meu blog, una din culmele "Care-i culmea unui blogger? Sa isi faca unul si sa se urmareasca pe el insusi"-imi rezerv drepturile de autor asupra acestei culmi, ca tocmai am inventat-o.

FARA MUZICA, VIATA AR FI O EROARE

De ce acest titlu? Chiar ma intrebam si eu, dar nu pot sa ma trezesc dimineata fara sa cint, fara sa aud ciripitul pasarelelor. Recunosc ca imi place mult natura, mai ales toamna, cind mintea o ia razna cu ginduri "macabre", dar imaginea pe care ti-o dezvaluie padurea inainte de a se duce la culcare impresioneaza asa de mult...este cam aceeasi senzatie pe care o ai cind vezi Pamintul fotografiat din Spatiu, iti trec fiori reci pe sira spinarii, pentru mine totul este muzica. "Dar ce legatura au dedicatiile muzicale cu spatiul cosmic?", poate te intrebi drag cititor...si cu toamna... Nu stiu sa iti raspund, asa sint eu. Arata-mi o poza dintr-o carte postala si eu iti spun ce melodie este. Dar sa revin la muzicile mele, te-ai gindit vreodata ce ar fi de noi fara muzica? Poate nu am fi cunoscut niciodata ce este sa simti "furnicutze in stomac" cind ai 16 ani si iti place de baiatul din banca a treia de la geam, ascultind "Woman in Love", veselia copilariei alergind pe dealuri si lalaind "Taranul e pe cimp", sau nostalgia anilor trecuti cind Dan Spataru ne inveselea la un pahar de vin cu "Drumurile noastre...", solemnitatea paradelor militaresti sau corul bisericii in Sfinta Noapte a Invierii. Sint doar frinturi din viata unui om, care nu a fost o eroare, pentru ca viata nu este o eroare, viata este cea mai frumoasa melodie pe care o putem compune vreodata, cu toate ca, uneori unele note sint false.